recipiente pentru visele noastre

Publié le 17 août 2015 par Josh

Totul a pornit cu o cafea si o felie de tort in piata mare din Sibiu. Ambele atat de proaste incat imi era mie rusine sa ma uit in ochii chelneritei. Si am avut atunci o revelatie despre Iohannis. Multi l-au vazut ca pe un gospodar taciturn care tace si face. In realitate e doar un profesoras mediocru care a vrut sa isi faca un palat frumos. La fel cum dincolo de gardurile aurite ale lui Becali calci in flegme si in muci, si in Sibiu, in afara de centrul renovat, te regasesti in acelasi targusor saracacios, prafuit si plin de gropi ca in majoritatea oraselor de provincie. Centrul Sibiului, manifestarile culturale indoielnice, mitul conducatorului neamt sunt doar covorul bun, argintaria de duminica cu care impresioneaza gazda saraca dar fudula oaspetii ce ii calca pragul.

Si am inceput sa ma gandesc si la alte exemple. Domnul Radu Duda, un actor de mana a doua, calareste mitul casei regale de care legam o tara prospera in plan economic, relevanta in plan diplomatic, emancipata in plan cultural si eleganta in plan monden. Sute de mii de monarhisti se uita cu ochii plini de speranta la acest ipochimen al carui singur merit e ca a reusit sa intre sub o fusta regala. Pentru ca omul nu e nici nobil, nici elegant, nici deosebit de cult. Este in schimb extrem de abil cand e vorba de monetizat mitul casei regale, transformandu-l intr-o dugheana de suveniruri kitsch-oase pe care turistul sarac cu duhul le inghite pe nemestecate.

Mai putin cunoscuta va este poate Ana Morodan. O tanara insipida, superficiala si destul de uratica, pluteste pe imaginea unei dive aristocrate. E greu de pus in cuvinte lipsa de substanta a acestui personaj. Incepand de la functia sociala incerta (bloger de stil personal?!?), trecand prin textele de o platitudine numai buna pentru un comentariu la romana clasa a 6-a si pana la poza identica si artificiala pe care o afiseaza in fiecare fotografie, totul indica lipsa elementelor de coeziune care definesc caracterul unui om. In forma ei lipsita de substanta s-au adunat aspiratiile si visele a mii de tinere fete ce se viseaza printese si pe care ea le-a transformat in public pentru reclame la cosmetice proaste si haine ieftine.

Si lista ar putea continua. Elementul comun al acestor personaje este structura gaunoasa, forma goala ce poate fi umpluta de visele noastre. Asemenea unei plante carnivore care mimeaza mirosul unei flori, marele talent al acestor personaje e sa proiecteze o aparenta pe care visele si aspiratiile noastre sa se lipeasca. Astfel ele capata substanta iar golul interior este umplut si consolidat de asteptarile noastre, de ceea ce ne dorm sa vedem in ele. Punctul lor slab este insa lipsa polimorfismului, lipsa abilitatii de a schimba forma proiectata fara a rispi iluzia si a ramane in fata publicului ca ceea ce sunt de fapt. Nulitati. Vedem asta in cazul unor fosti sportivi care incearca sa fie politicieni si dintr-o data realizam dureros de abrupt cat de departe sunt de tot ce am proiectat asupra lor. Si mai sunt si alte exemple.

Greseala lui Iohannis a fost sa creada ca poate mima si forma unui mantuitor al neamului. In ciuda esafodajului masiv de sperante, inteligente, bani si truda pus in slujba sa, imaginea sa mesianica se naruie sub evidenta lipsa a abilitatii de a da jos halatul de preparator si de a imbraca costumul de presedinte. A ramas tafnos cum numai un dascal marunt care la scoala isi terorizeaza elevii si acasa isi ia bataiie de la nevasta poate fi. Doar ca abia acum, cand in spatele lui nu mai este imaginea de basm a centrului Sibiului, il vedeti asa cum e.

Romanii isi vor muta in curand visele spre un alt recipient. Pentru ca romanul e aprig si natang ca para focului. Se aprinde, viseaza si se arunca cu dezinvoltura in spatele oricarui personaj. Alearga ca un catel de la o roata la alta in timp ce pasagerii masinilor il privesc fie cu mila, fie cu dispret, dar niciodata nu se opresc sa il ia acasa.